Nu se mai poate. Deja mă lasă nervii. Noii vecini pun capac. Nu un capac, ci 1000 de capace. Vă mai povesteam eu de
ce vecini unul și unul am. Ei bine, ăia sunt îngerași. Abia acum după ce în casa de alături parterul a fost închiriat de o șleathă de țigani, abia acum înțeleg ce înseamnă coșmar.
Locuiesc pe o străduță liniștită, cu doar un bloc de trei etaje care la parter are un magazin de electrice, electrotehnice și toate celelalte derivate de cu prefixul electro-, și o casă cu un etaj. La extremitățile străduței sunt două imobile vechi în care au funcționat firme, azi închise și o grădină interioară. Zic străduță pentru că exact asta e. Nu are mai mult de 30 de metri, face legătura între 2 artere circulate. Cred că mai bine i-aș zice alee. Peste stradă e o curte imensă, sub formă de parc, în care își duce veacul
cel mai frumos tei pe care mi-a fost dat să-l văd până la vârsta asta. Și-n grădina de poveste e liniște de mormânt. Era bine până acum vreo două săptămâni când am văzut că duduia care locuia în casa de alături își face bagajele și a tot cărat la ele câteva zile. Deja a început nervozitatea: cine o să vină? Cum o fi? După câteva zile m-am gândit că poate nu o să vină nimeni. Ei, ași!
Acum vreo săptămână am auzit mare scandal și am ieșit la geam să văd care-i treaba. Să îmi sară inima din loc. O mașină cu numere de Bulgaria și o țigancă cu gura mare, și un el burtos vizitau parterul casei de alături. Boul de proprietar le arăta dependințele. Mi-am zis: ne-am ars! La ce gură are asta, va fi o plăcere. Am auzit la plecare pe coana: Bine domnu’, venim mâine.
”Mâine” n-au venit numai ăia doi, a venit o gașcă. După aproape o săptămână am reușit să îmi cam fac idee cam câți sunt, deși nu sunt sigură: 3 femei, o fată care urlă ca un animal când ceva nu-i convine, iar bărbați sunt pe puțin 5. Asta într-un apartament cu 3 camere și un beci la subsol. Dorm prin beci, vreo câteva zile unul dormea prin microbuzul cu care au venit.
Poate nu știți cum arată țigănia. Nu-i bai că vă spun eu. Casa respectivă e casă de oraș, fără curte. Intri din stradă ca în bloc. Niște trepte și atât.
Deci:
1.Rufe spălate (inclusiv chiloți) puse la uscat pe gardul din fața casei și pe balustrada scării exterioare care urcă la etaj, deși ei au închiriat numai parterul.
2.Sfoară pentru uscat rufele întinsă pe trotuar, prinsă de balustrada scării până la colțul exterior al clădirii vecine. Adică prin fața clădirii respective sunt atârnate pături, bluze și chiloți. Sfoară care are și o proptă … o scândură. În condițiile în care în spatele casei există o terasă deschisă … goală
3.Scaune scoase pe trotuar ca să se așeze pirandele și răcnit ca la ușa cortului de parcă toată strada e a lor.
4.Peste stradă e
o fântână publică. Din aia gen izvor, cu apă potabilă, de unde cam tot orașul vine să bea apă pentru că e foarte rece comparativ cu ce curge pe țeavă … și n-are nici rugină. Mă amuza la început să văd mașinile oprind și șoferul coborând, bând apă și apoi mergând în drumul lui. Fântâna respectivă are și un bazin măricel de unde vin firmele de curățenie și mai încarcă bidoane de apă, mai vin și diverși particulari… treaba lor pentru ce, dar, cel mai important, vin toate păsările cerului și beau apă, fac baie, etc.
Azi, o pirandă spăla rufele acolo!!!! Când ai baie … nu pricep. Cât de vacă să fii să speli rufele acolo? Plus că bazinul ăla este deja plin de etichete de la sticle de bere, capace de sticle de bere ... bere pusa la răcit (Ce dracului or ține în frigider???). Azi era și un cartof pe fundul bazinului.
5. Și-au parcat microbuzul lângă fântână și … au pus curul pe tot. E deja colțul lor.
6. Burtoși cu slăninile curgând și cu tricourile răsfrânte peste burtă sau fără tricou stau la umbră de cealaltă parte a străzii și răcnesc la ăi din casă.
7. Azi unul din burtoși era în balconul de la etaj al casei montând o antenă tv, etaj care nu le-a fost închiriat. Dar ce contează … e totul al nostru.
Toată lumea e oripilată, clar, cei care locuim aici, cei care au magazinul de la parter, cei care sunt în trecere etc. Toată lumea face ochii mari.
Se mai plânge careva că sunt discriminați? De ce oare o fugi lumea de ei? Păi dracu poate suporta mizeria asta? Nu au nici măcar bunul simț să se uite în stânga sau în dreapta, să mai caște un ochi, să mai învețe ceva. Pricep că te-ai născut poate la cort sau în căruță, că n-ai fost la școală și că ai crescut pe vârf de munte, nu știi, dar du-te-n mă-ta că ți-a dat natura ochi să vezi, urechi să auzi și creier să pricepi. Învață singur, că nu ai nici o scuză. Știi să te vaiți că ești discriminat, dar nu că gemi de nesimțire, că pute pământul sub tine, că produci greață prin felul în care te comporți.
Și să mă mai scutească și ăia cu acuzațiile de rasism. Când oi cunoaște un țigan care merită respect o să îmi scot pălăria în fața lui, dar pană acum am cunoscut doar din ăia care m-au buzunărit, m-au amenințat, deranjează, put, distrug și se comportă ca și cum tot locul e al lor. De ce? Pentru că legea doarme!
