De ce se sinucid oamenii

Vecina mea a încercat să se sinucidă. Nu, nu e vorba despre vreo pipiță care suferă din amor, e vorba de o femeie matură, mamă a doi copii majori, cred. Am văzut salvarea cu câteva zile în urmă, dar nu m-am gândit nici măcar o secundă la sinucidere, m-am gândit că sunt probleme de sănătate. Umbla în cârje, așa că la asta mi-a fugit mintea în primul moment. Nu o cunoșteam mai mult de ”Bună ziua”, ”Bună ziua”. Se mutase de curând împreună cu copiii. Închiriase apartamentul de alături și mă bucuram că nu sunt gălăgioși ca vecina cu Samba. Nu-mi place să abordez oamenii, fie ei și vecinii mei, nici să mă bag în sufletul altora. Nu-mi plac țățismele de bloc, să știu eu ce fac vecinii mei, așa cum nu-i suport pe cei care se bagă în seamă cu orice chip numai pentru a afla una, alta. În concluzie totul s-a limitat la saluturi.

Și totuși, de când l-am auzit pe fiul ei că a încercat să se sinucidă, îmi tot vine în cap o întrebare în mod obsesiv: Ce poate determina un om să se sinucidă? De fapt, nu ce îl determină că asta ar fi mai ușor de înțeles, ci cum reușește să pună în practică un astfel de gând?

Vorbeam cu ceva timp în urmă cu o prietenă și îmi zicea că e disperarea. Disperarea te duce la sinucidere. Și totuși, nu e suficientă disperarea. Disperați suntem mulți dintre noi, dar nu reușim să facem asta. Eu cred că îți trebuie și o tonă de curaj sau de nebunie să atentezi cu bună știință la propria viață. E inconștiența de moment sau … să știi că nu mai ai nimic de pierdut. Nu știu, dar nu pot să nu mă întreb dacă, poate, uneori, o vorbă bună nu face mai mult decât un teanc de bani.